Cu un numar ingrijorator la nivelul tarii si cu locul 3 in Uniunea Europeana obezitatea infantila ridica multe semne de exclamtie. Si mai cu seama cand ne gandim ca vorbim de categoria de copii, de grija parintilor care ar trebui sa primeze. Desigur ca stilul de viata si de a manca influenteaza acest diagnostic insa nu numai.
Cum s-a ajuns aici? Este adevarat ca in multe din cazuri- desi nu este o scuza- lipsa banilor isi spune cuvantul. Pentru ca nu exista un buget care sa permita alimentatie sanatoasa si se mananca cum se poate multe dintre alimente favorizeaza ingrasarea iar cartoful este un bun exemplu in acest sens. Si cu o predispozitie inca de la nastere, cu astfel de istoric in familie copilul este din start o posibila „victima” de caz.
Pe urma intervine lipsa de timp si tot felul de scuze care fac ca optiunile alimentare sa duca la obezitate. Lipsa unui program de masa regulat, mese nesanatoase, mancare de tip junk food pentru un copil in crestere este din start o stare de sanatate posibil precara. Si pana la obezitate nu este mult. Insa ar trebui punctat si faptul ca educatia are si ea un aport. Daca nu se constientizeaza probelema, daca se lasa sa se agraveze, daca nu se iau masuri si daca se insista ca un copil trebuie sa manance mult si orice doar sa manance pentru ca este in crestere este aproape imposibil sa combatem obezitatea infantila.
Un copil este greu de convins ca nu mai este voie ciocolata sau alte dulciuri. Cu ochi tristi cucereste din nou inima parintilor care mai spun pentru a mia oara hai ca e ultima data. Incotro se indreapta o astfel de situatie? Cat de costisitor va fi sa se recapete viata normala si sanatoasa, de a slabi, de a manca sanatos se poate ca efortul sa fie facut inca dinainte de a se ajunge la diagnosticul de obezitate infantila.
Lasă un răspuns