A fost odata ca niciodata, intr-un taram indepartat o asa zisa fiinta, numita om. Era un pui de om de fapt, crescut intr-o lume neinchipuita. Un loc minunat alcatuit din alte fiinte, insa nu semanau cu nimic din ce era el de fapt. Fiecare persoana din acel loc era speciala in felul ei, cu suflete colorate. Unele vii colorate, altele mazgalite aiurea in culori slabe si palide… altele erau alcatuite din non culori, altele fara culoare. Era o gradina a sufletelor nuantate intr-o paleta neinchipuit de frumoasa intretinuta de marele pictor de sus.
Era mereu o veselie in gradinuta. Puii de om isi completau orarul zilnic cu fel de fel activitati captivante. Cu totii erau deosebiti si frumosi dar unul, cel de pe urma era printul. Sufletul acelui loc, cel care dadea suflare de viata si constiinta intregii lumi. Dar cu trecerea anilor copilul se intindea in visare. In speranta zilei de maine si in sentimentele profunde ce il adanceau in ganduri si ii creau o lume diferita fata de cea din fata ochilor sai, una paralela. Una a lui, pruncul isi scria povestea.
Copilul creste voios si fericit in visele lui pana cand un monstru rau si malefic il trezeste, smulgandu-l dintr-o data din somnul feeric si punandu-l fata in fata cu faptul implinit. Astfel copilul invata bajbaind sa mearga in intuneric si lupta cu fiarele intunericului. Lupta nu e usoara. Uneori cedeaza si se prabuseste, alteori se ridica si lupta vertiginos. Caderile mai dese, urmate de lacrimi amare si reci ii brazdeaza chipul dar ii intareste constiinta si inima. Astfel, dintr-un prunc devenise un suflet mare si brav, luptand cu vitejie impotriva furtunii ce i se intindea cu fiecare pas inainte mai crunt in fata sa.
In final dupa momente grele de lupta apare si corul luminii aducandu-i steagul victoriei si dovada sa, personala ca El poate si a reusit. Acel cor este alcatuit din ingeri ce se numesc maturitatea, duritatea, vitejia, speranta si il duc mai departe pe drumul vietii in calatoria cronometrata de clepsidra vietii, unde timpul se masoara in cristale de nisip… .
Lasă un răspuns